Activitatea autorităților anticorupție degradează în lipsa unui mecanism eficient de responsabilizare instituțională: cazul Autorității Naționale de Integritate

Contextul general

În conformitate cu Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate (în continuare – Legea nr. 132/2016), Autoritatea Națională de Integritate (în continuare – ANI) trebuie să prezinte anual, până la data de 31 martie, în plenul Parlamentului raportul său de activitate. Atribuția revine nemijlocit președintelui ANI, după aprobarea, până la 25 martie, a raportului de către Consiliul de integritate (în continuare – CI).

Întocmirea, publicarea, prezentarea și examinarea rapoartelor anuale de activitate este unul din instrumentele care ar trebui să asigure responsabilizarea instituțională a ANI. În acest sens, actualul mecanism nu reușește să-și demonstreze eficiența.

Concluzii și recomandări

Rapoartele anuale ale ANI rămân inutile atât timp cât autoritățile nu monitorizează, constant și obiectiv, dinamica principalilor indicatori de performanță instituțională, cum ar fi:

• numărul declarațiilor depuse în total și ponderea declarațiilor depuse repetat;
• numărul declarațiilor depuse în total și ponderea declarațiilor verificate;
• numărul proceselor-verbale privind controlul și rata de refuz în inițierea controlului;
• numărul actelor de constatare și rata de clasare a controlului;
• numărul încălcărilor constatate în funcție de regimul juridic vizat;
• statutul persoanelor în privința cărora s-au constatat încălcări;
• numărul proceselor-verbale contravenționale și valoarea totală a amenzilor aplicate;
• numărul cazurilor în care s-a constatat și s-a confiscat averea nejustificată;
• numărul persoanelor în privința cărora s-a aplicat interdicția de a exercita o funcție publică (funcție de demnitate publică) pentru o perioadă de 3 ani;
• numărul hotărârilor judecătorești irevocabile emise pe cauze și ponderea celor emise în defavoarea ANI;
• resursele alocate: buget și resurse umane.