Autor: Mariana Raţă
Aproape nouă din cei 14,2 miliarde de lei, acordaţi în noiembrie 2014 şi martie 2015 de Guvernul Republicii Moldova Băncii de Economii (BEM), Băncii Sociale (BS) şi Unibank, în baza unor hotărâri secrete, au ajuns în buzunarele a 0,87% din deponenţii celor trei bănci. Este vorba despre 1.400 de persoane fizice, milionari şi 19.685 de companii private. Banii le-au fost acordaţi în baza deciziilor unei comisii speciale, creată de Guvern, a cărei componenţă este ţinută în mare secret. Centrul de Investigaţii Jurnalistice a reuşit să afle numele câtorva dintre membrii acestei comisii. Unii dintre ei s-au ales între timp cu funcţii publice importante. Deşi modul în care au fost luate cele două decizii de acordare a garanţiilor de stat ridică multiple semne de întrebare, procurorii nu au pornită nicio anchetă pe acest episod din „furtul miliardului”. Între timp, în cei doi ani de la lichidarea băncilor s-a reuşit recuperarea a doar 2% din banii fraudaţi. 12 miliarde de lei urmează să fie recuperaţi de la patru companii din aşa-numitul „grupul Şor”, în baza unor hotărâri judecătoreşti care însă nu prevăd niciun mecanism de restituire a banilor.
Pretextul fals
În noiembrie 2014, când guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu, a mers la şedinţa secretă de Guvern solicitând oferirea unei garanţii de stat în valoare de 9,5 miliarde de lei pentru a salva depozitele oamenilor simpli de la cele trei bănci stoarse de bani prin credite neperformante, peste 96% din deponenţii BEM, BS şi Unibank, persoane fizice, îşi puteau recupera banii păstraţi la bancă fără nicio intervenţie din partea statului. Potrivit informaţiilor oficiale obţinute de Centrul de Investigaţii Jurnalistice de la Banca Naţională a Moldovei (BNM), la cele trei bănci, în acel moment, existau 2,3 milioane de conturi bancare, deţinute de persoane fizice, în valoare de până la 6.000 de lei fiecare. Pe cele 2,3 milioane de conturi se găseau 280 de milioane de lei. Pentru aceşti deponenţi, întreaga sumă păstrată la bancă urma să fie recuperată din contul Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar, care are obligaţia legală să restituie până la 6.000 de lei fiecărui deponent persoană fizică. Mecanismul a fost însă activat în momentul în care BNM decide retragerea licenţei unei bănci. La recomandarea BNM şi a Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară (CNSF), Guvernul a decis să recupereze aceşti bani din fonduri publice şi nu din cele bancare.
Cum a pierdut statul 800 de milioane de lei
În toamna anului 2015, când a fost luată decizia de închidere a celor trei bănci, lichidatorii BEM, BS şi Unibank au apelat totuşi la Fondul de garantare, doar că pentru recuperarea a 159.605 lei, pentru 53 de persoane. „Numărul celor care au beneficiat de recuperarea banilor de la Fondul de garanţie a fost nesemnificativ. De la Banca Socială am primit o listă de 21 de persoane, cu recuperarea a 99.812 lei, de la Banca de Economii – o listă de 25 de persoane, care urmau să primească 51.139 de lei, iar Unibank a transmis o listă de şapte persoane care aveau depozite în valoare totală de 8.654 de lei. Cineva, de exemplu, din acea listă, avea de primit doar 22 de bănuţi”, afirmă Eduard Usatîi, directorul executiv al Fondului de garantare a depozitelor din sistemul bancar.
Un calcul simplu arată că dacă Fondul ar fi fost activat pentru toţi deponenţii celor trei bănci, din contul banilor publici ar fi fost economisiţi peste 800 de milioane de lei. Usatîi recunoaşte că Fondul nu deţine lichidităţi atât de mari, dar, apelând la împrumuturi de la bănci sau de la stat, ar fi putut face faţă.
Cui au servit garanţiile de stat?
Cea mai mare parte din banii oferiţi prin garanţii de stat au fost cheltuiţi pentru a restitui depunerile băneşti ale 15.967 de persoane care aveau pe conturile lor bancare mai mult de o sută de mii de lei. Potrivit datelor furnizate de BNM, pe conturile acestor persoane, care reprezintă doar 0,66 % din numărul total al deponenţilor celor trei bănci în proces de lichidare, se păstrau 4,4 miliarde de lei, sau 65% din volumul total al depozitelor persoanelor fizice.
Potrivit stenogramei şedinţei secrete a Guvernului din 7 noiembrie 2014, atunci când a fost acordată prima garanţie de stat, de către Guvernul Leancă, ministrul de atunci al Afacerilor Interne, Dorin Recean, a propus instituirea unui plafon pentru restituirea depozitelor din mijloacele de stat. Venind în întâmpinarea lui Recean, guvernatorul BNM a sugerat că poate fi stabilit un plafon de până la un milion de lei. Ministrul de atunci al Economiei, Andrian Candu, a insistat – „Nu va fi plafonat!”. Datele BNM arată că în cele trei bănci existau doar 354 de depozite mai mari de un milion de lei. Valoarea totală a acestora era de circa un miliard de lei.
„Filtrul” secret
În cadrul aceleiaşi şedinţe secrete de la Guvern, luat la rost cu privire la riscurile de fraudare a banilor acordaţi prin garanţie de stat, Candu a dat asigurări că a fost creat un filtru incontestabil – o comisie specială. Comisia urma să analizeze soldurile din conturile persoanelor fizice şi juridice, cu capital privat, inclusiv societăţi comerciale în care statul deţine sub 25% din acţiuni, pentru a stabili care dintre ele pot beneficia de restituirea depunerilor băneşti. „Comisia-filtru” urma să nu permită ca banii să ajungă în mâinile deponenţilor-persoane fizice şi juridice care ar fi fost identificate ca fiind afiliate băncilor sau/şi neconforme legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor. În atenţia acestei comisii urmau să ajungă toate depozitele mai mari de 500.000 de lei. În cazul persoanelor fizice, potrivit lui Drăguţanu, ar fi fost vorba despre 1.400 de deponenţi.
Centrul de Investigaţii Jurnalistice a încercat să afle cine a făcut parte din acea comisie specială care a împărţit o bună parte din cei 14,2 miliarde de lei. Într-un răspuns oficial primit de la Ministerul Finanţelor suntem informaţi că „în principiu, prevederile Hotărârii de Guvern din 13 noiembrie 2014 au fost executate în modul corespunzător şi în termenii stabiliţi de Ministerul Finanţelor”. Dat fiind însă faptul că „actele şi datele prelucrate şi emise întru executarea hotărârii Guvernului din 13 noiembrie 2014 constituie informaţii oficiale cu accesibilitate limitată”, „satisfacerea pretenţiilor referitoare la accesul la informaţii nu este posibilă”, ne informează ministrul Octavian Armaşu.
Carieră fulminantă pentru unii membri ai comisiei
Din stenograma şedinţei de Guvern la care a fost adoptată hotărârea la care face trimite ministrul Finanţelor, reiese că în componenţa comisiei urmau să intre reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei, Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne, Băncii Naţionale, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate. În hotărârea adoptată de membrii Cabinetului de miniştri, din comisie dispare însă Ministerul Justiţiei. „Nu a fost vorba ca cineva de la Justiţie să facă parte din comisie. Noi nu am fost invitaţi”, ne-a declarat ministrul de atunci Oleg Efrim. Fostul ministru al Afacerilor Interne, Dorin Recean, susţine că nici de la MAI nimeni nu a fost inclus în comisie, dar cel mai probabil a fost delegat cineva din cadrul Poliţiei.
Fostul ministru al Finanţelor, Anatol Arapu, care, potrivit stenogramelor de la şedinţele secrete de Guvern, a susţinut activ acordarea celor două garanţii de stat, ne dă asigurări că acea comisie specială a existat şi chiar a avut zeci de şedinţe. Arapu susţine că din componenţa comisiei făceau parte secretarii de stat de la Ministerul Finanţelor şi Ministerul Economiei – Veronica Ursu şi Lilia Palii (ulterior numită consilier de stat principal al premierului Pavel Filip, în prezent secretar general al Guvernului – n.r.), viceguvernatorul BNM, Ion Sturzu, cineva din şefii de direcţie de la Procuratura Generală, CNA şi SIS, numele cărora nu şi le aminteşte.
„Activitatea acestei comisii nu era o glumă. Deciziile vizau acordarea unor sume mari de bani. Comisia a expediat multe demersuri către Procuratură şi SIS. Au fost mai multe cazuri în care companii sau persoane în privinţa cărora existau suspiciuni că ar fi complice la devalizarea băncilor solicitau restituirea depozitelor. Până la urmă nu ştiu dacă le-au fost eliberaţi banii. Decizia o lua comisia. Nu cred însă că era posibil aşa ceva”, ne-a declarat Arapu.
2,4 miliarde de lei erau suficienţi?
Expertul economic al IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă, consideră că decizia Guvernului de a restitui integral depunerile persoanelor fizice şi juridice de la cele trei bănci în proces de lichidare nu are nicio justificare logică şi economică.
„Acceptăm ideea oportunităţii dezbaterilor privind restituirea depunerilor de până la 100.000 de lei. În luna octombrie 2014 numărul lor se ridica la 75,8 mii persoane şi ei deţineau 2,1 miliarde lei. Nu există o explicaţie economică din ce cauză statul ar fi trebuit să acopere cu garanţie aceste mijloace ale celor care au depus în bănci sume de sute de mii sau chiar milioane de lei. Cu atât mai mult nu îşi găseşte justificare garantarea depunerilor persoanelor juridice. Oare statul compensează pierderile unui agent economic care investeşte bani într-o afacere care nu merge? Deschiderea unui depozit bancar este un fel de afacere pentru agenţii economici. De ce ar trebui statul să le compenseze ultimilor investiţiile pierdute, discriminându-i pe primii? Din totalul de 13,4 miliarde lei putem găsi o justificare plauzibilă doar pentru o sumă de 2,4 miliarde lei care reprezintă suma depozitelor persoanelor fizice de până la 100.000 de lei. Această sumă putea fi recuperată ulterior din vânzarea activelor acestor trei bănci”, susţine Ioniţă.
Iurie Leancă, ex-prim-ministru (10 iulie 2017):
„Acea garanţie a fost acordată pentru ca oamenii să nu rămână fără depunerile de o viaţă. Am semnat garanţia doar după consultarea/recomandarea instituţiilor financiare internaţionale: Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional.”
(Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional au negat ulterior că ar fi aprobat această soluţie a Executivului de la Chişinău).
Sergiu Cioclea, guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei (3 august 2017):
„Cele 14 miliarde au fost înaintate de BNM pentru a compensa toţi deponenţii şi creditorii şi alte depuneri în bancă. Acum efortul este de a recupera toate activele care nu au fost în bancă în acel moment. Sunt bani care sunt sustraşi prin credite neperformante, bani care au fost sustraşi prin circuite frauduloase şi alte active nelichide care s-au acumulat în bancă. Recuperarea are loc pe toate aceste direcţii.”
Anatol Arapu, fost ministru al Finanţelor:
Anatol Arapu
„Eu consider că decizia de a compensa sută la sută depozitele din cele trei bănci din mijloacele statului a fost una corectă. Au venit experţi de la Banca Mondială şi ne-au spus care a fost experienţa în diferite ţări. Ei nu ne-au recomandat decizia, dar ne-au descris experienţa altor state. Era clar de la bun început că băncile vor fi închise. Fondul de garantare a depozitelor putea acoperi o sumă infimă, vreo 270 de milioane de lei. De unde aţi luat că din acel fond erau acoperite depozitele pentru 96% din deponenţi? Noi nu am avut asemenea cifre şi nu pot să afirm că ele sunt corecte sau nu. Dar în afară de banii oamenilor, acolo erau fonduri publice, întreprinderi de stat, trezoreria era la BEM. Dar, Doamne fereşte, Banca Naţională nu voia în niciun chip să… ei erau cei mai activi. Dacă se închideau băncile, oamenii veneau la ei. De asta a fost implicat Guvernul ca să îi dea garanţie. Sunt aici anumite lucruri pe care nimeni nu vrea să le spună. Aspectul politic al problemei din 2014, amintiţi-vă cine şi cum răcnea prin Parlament, cine a generat această problemă şi cine sunt oamenii care erau acţionari la bănci. Au fost factori care au influenţat decizia. Eu continui să insist că decizia luată este corectă. Acest lucru a fost explicat foarte clar în revista «The Economist», altfel aveam prăbuşirea totală a sistemului financiar şi a economiei din Moldova. Consecinţele se văd acum pentru că economia nu a fost ştearsă de pe faţa pământului. Efectul asupra bugetului va fi de lungă durată, gradual va fi acoperită această gaură”.
Legile care au pregătit terenul
În iulie şi septembrie 2014, cu câteva luni până la acordarea primei garanţii de stat, prin asumarea răspunderii, Guvernul Leancă a modificat legislaţia din domeniul financiar-bancar, creând astfel premise legale de creditare de urgenţă a băncilor comerciale în dificultate de către BNM, cu garanţia guvernului.
Asumarea răspunderii se referă la modificări în Legea cu privire la BNM, Legea instituţiilor financiare şi Legea cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat. Potrivit acestor modificări, în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei acesteia, definite astfel de un organ naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice, Guvernul, în persoana Ministerului Finanţelor, este autorizat să emită valori mobiliare de stat pentru capitalizarea băncilor, precum şi valori mobiliare de stat sau garanţii de stat pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate de BNM băncilor.
Aceleaşi modificări stabilesc că în cazul garanţiilor de stat acordate în situaţii de criză financiară sistemică, hotărârile de acordare a garanţiilor sunt luate de Guvern şi nu de Parlament, aşa cum prevede regula generală.
„Cuvintele-cheie din aceste modificări sunt «criză financiară sistemică» şi «organ naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice». În cazul celor două hotărâri de Guvern secrete, din noiembrie 2014 şi martie 2015, garanţiile de stat au fost acordate fără a fi declarată criză financiară sistemică. Mai mult de atât, Executivul a neglijat şi obligaţia de a institui acel organ naţional pentru gestionarea crizelor sistemice. Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară (CNSF) nu avea funcţii de gestionare a crizelor financiare sistemice şi nici de luare a unor decizii sau de a face recomandări Guvernului pentru acordarea de credite de urgenţă, aşa cum prevede Legea asumată de Guvern în septembrie 2014”, atenţionează Veaceslav Negruţa, expert al Transparency International – Moldova
Panoul de recuperare, cu „iluzii optice”
1 septembrie 2017. Panoul de recuperare a activelor fraudate de la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, amplasat pe site-ul Ministerului Finanţelor la iniţiativa premierului Pavel Filip, anunţă optimist că în aproape trei ani s-a reuşit recuperarea a unui miliard de lei din cei 14,2 miliarde acordaţi de Guvern celor trei bănci în calitate de garanţie de stat, iar ulterior transformaţi în datorie de stat. „Şmecheria” panoului poate fi observată doar de cei mai atenţi. Banii întorşi statului nu fac parte din cei sustraşi în mod fraudulos, ci sunt recuperaţi fără efort din vânzarea activelor celor trei bănci (136 de milioane de lei), a gajului (68,68 de milioane de lei), din titluri executorii şi proceduri de insolvabilitate (134,9 milioane de lei). Cea mai mare sumă recuperată, 562 de milioane de lei, vine din încasări aferente creditelor de bună-credinţă acordate anterior de cele trei bănci. Din credite neperformante, potrivit unui răspuns oferit CIJM de către BNM, până pe 30 aprilie 2017, au fost recuperaţi doar 72,54 de milioane de lei, ceea ce reprezintă circa 2,2%.
Câţi bani pot fi recuperaţi?
Într-un studiu realizat recent, „Monitorizarea evoluţiilor în sectorul financiar-bancar”, experţii Trasparency International-Moldova şi IDIS Viitorul susţin că există câteva grupuri distincte din care ar trebui recuperaţi banii sustraşi din cele trei bănci în procedură de lichidare: bani fraudaţi din grupul de companii care ar fi controlate de Ilan Şor, bani fraudaţi din alte grupuri care au contractat credite neperformante, bani care ar urma să fie recuperaţi din credite compromise sau dificil de recuperat, banii din credite oferite persoanelor de bună-credinţă şi bani recuperaţi din vânzarea activelor şi gajurilor celor trei bănci.
În cazul ultimului grup, deja au fost recuperaţi 204,68 de milioane de lei din totalul de 20,9 miliarde de lei, conform bilanţurilor contabile ale valorilor activelor celor trei bănci. Totuşi, potrivit unui răspuns oferit de BNM, pe recuperarea întregii valori a activelor nu se poate miza deloc. La 16 octombrie 2015, în momentul retragerii licenţelor BEM, BS şi Unibank, administratorii speciali ai celor trei bănci au calculat valoarea estimativă a activelor băncilor care ar putea fi valorificate, iar rezultatul lor este stupefiant. Din 20,9 miliarde de lei, ar putea fi recuperate doar 1,4 miliarde, sau 7% (!).
Licitaţiile, tot mai neatractive
Astăzi este greu să iei în calcul chiar şi această sumă estimativă calculată de administratorii speciali, ori de mai bine de jumătate de an, lista bunurile scoase la licitaţii de către cele trei bănci rămâne aproape intactă. Din lipsa cumpărătorilor, administratorii BEM, BS şi Unibank sunt nevoiţi să scadă mereu din preţul obiectelor propuse spre vânzare. Spre exemplu, un hotel de pe str. Frumoasa din Capitală, gajat iniţial la bancă de compania Alegor-Comerţ, la valoare de 30 de milioane de lei, a fost ulterior scos la vânzare de BEM cu 4,3 milioane de lei. În prezent, clădirea se vinde cu 2,6 milioane de lei. Într-un alt caz, un complex de clădiri de producere şi depozite din or. Lipcani, Briceni, gajat la BEM cu valoarea de 39,6 milioane de lei, este vândut cu 1,35 de milioane de lei. Banca a expus bunul din Lipcani la 37 de licitaţii publice, dar nu a găsit încă un cumpărător.
30,7 miliarde de lei, revendicaţi în dosare penale
Cele mai mari nemulţumiri ale societăţii şi experţilor se referă la „progresele” autorităţilor în recuperarea banilor fraudaţi. Potrivit datelor plasate pe pagina web, Banca de Economii se regăseşte, ca parte vătămată, în 40 de dosare penale intentate, iar valoare prejudiciului calculat este de 14,6 miliarde de lei. Banca Socială figurează în 27 de dosare penale, cu un prejudiciu de 16 miliarde de lei. Unibank ar trebui să recupereze 709 milioane de lei în baza a şapte dosare penale intentate. În total, din aceste cauze penale ar urma să fie recuperaţi 30,7 miliarde de lei, dacă e să credem datelor furnizate de cele trei bănci, care nu dezvăluie lista companiilor vizate în dosarele penale. Multe dintre aceste cauze penale s-au împotmolit în judecată, iar în cazul unora, recuperarea prejudiciului este imposibilă, banii fiind transferaţi în baza unor acte judecătoreşti în zone off-shore.
Ilan Şor „graţiat” de BEM, BS şi Unibank
Potrivit raportului Kroll, doar „grupul de companii Şor” ar fi adus celor trei bănci un prejudiciu de peste 550 de milioane de dolari. Patru companii afiliate lui Ilan Şor: Caritas Grup, Voximar-Com, Provolirom şi Dracard ar datora cinci miliarde de lei Băncii de Economii. Potrivit Judecătoriei Chişinău, în prezent, pe rolul instanţei nu se află niciun litigiu înaintat de administraţia BEM împotriva acestor firme. În schimb, BNM ne informează că BEM a fost recunoscută ca parte civilă într-un dosar penal care vizează acordarea creditelor neperformante celor patru companii. „Având în vedere că Ilan Şor a exercitat funcţia de preşedinte al Consiliului BEM, la sesizarea băncii, organul de urmărire penală a intentat cauză penală de încasare a prejudiciilor suportate de bancă în legătură cu acordarea creditelor Dracard SRL, Provolirom SRL, Caritas Group SRL, Voximar-Com SRL. Pe marginea cauzei penale intentate, BEM a fost recunoscută în calitate de parte civilă ca urmare a cauzării prejudiciului material în valoare de 5,2 miliarde de lei. Recuperarea prejudiciului material prin acţiunea civilă înaintată în cadrul examinării cauzei penale depinde de finalitatea examinării dosarului penal în instanţa de judecată”, ne informează BNM.
Dosarul la care face referire BNM, pare să fie cel în care Ilan Şor a fost condamnat la 7,6 ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, „pentru cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire”. Atunci, Judecătoria Chişinău a admis de principiu acţiunea civilă înaintată de BEM, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa în ordinea procedurii civile. Nu am reuşit să aflăm dacă în cadrul procedurii civile au fost aplicate măsuri de asigurare a acţiunii.
Întrebaţi de Centrul de Investigaţii Jurnalistice de ce BEM nu a înaintat o acţiune civilă împotriva lui Ilan Şor, BNM ne-a răspuns că fostul preşedinte al Consiliului băncii nu figurează în calitate de debitor în registrele/documentele băncii şi astfel nu există temei pentru un astfel de demers.
Firmele lui Şor – prejudiciu de 20,2 miliarde de lei
Pe lângă cele 5,2 miliarde de lei care urmează să fie recuperaţi de la companiile care ar fi controlate de Ilan Şor în favoarea BEM, cele patru firme plus încă una din acelaşi grup au fost obligate de judecată să restituie alte 15 miliarde de lei Băncii Sociale. Acţiunile în instanţă au fost depuse de bancă încă în 2015, iar potrivit hotărârilor judecătoreşti, Banca Socială a cerut declararea nulă a contractelor de credit încheiate cu aceste firme. Instituţia bancară a oferit împrumuturi acestor firme în perioada de după adoptarea hotărârii de Guvern privind acordarea garanţiilor de stat (13 noiembrie 2014 – n.r.) şi introducerea administrării speciale la BS (28 noiembrie 2014 – n.r.).
Danmira-Com SRL a fost obligată de judecătoarea Cornelia Vârlan de la Judecătoria sectorului Răşcani să restituie 29,6 milioane de dolari, 101,3 milioane de euro şi 720,8 milioane de lei, bani acordaţi în baza a trei credite pe 25 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de introducerea administrării speciale la BS. În mod surprinzător, acţiunea în judecată pentru anularea contractelor de împrumut a fost depusă pe 12 februarie 2015, adică la nici două luni şi jumătate de la oferirea împrumutului. Hotărârea a fost pronunţată pe 6 iunie 2016. Între timp au fost anunţate 14 şedinţe de judecată, dintre care şapte amânate din cauza concediilor magistratului. Reprezentanţii Danmira-Com SRL nu au participat la proces.
Caritas-Group SRL a fost obligată să restituie 28,9 milioane de euro, 13,6 milioane de dolari şi 1,8 miliarde de lei, luaţi cu împrumut de la Banca Socială pe 26 noiembrie 2014. Contrade SRL trebuie să întoarcă băncii 24,9 milioane de dolari şi 105 milioane de euro luaţi cu împrumut tot pe 26 noiembrie 2014, iar Davema-Com SRL va trebui să restituie 3,1 miliarde de lei, luaţi credit de la BS cu o zi înainte, pe 25 noiembrie 2014. Aceste trei hotărâri au fost adoptate pe 28 şi 29 iunie 2017 de acelaşi magistrat de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, Nina Arabadji. În toate trei cazuri, dispozitivul hotărârilor de judecată amintesc şi de o companie off-shore din Marea Britanie cu care ar fi fost încheiate contracte de cesiune a creditelor, chiar în ziua în care acestea au fost luate de la Banca Socială. În cadrul proceselor de judecată pe toate trei dosare, judecătorul a solicitat să îi fie prezentat rezultatul unei comisii rogatorii din Marea Britanie.
Voximar-Com SRL este singura companie din „grupul de companii Şor” care a atacat cu recurs decizia primei instanţe prin care a fost obligată să restituie un împrumut în valoare de trei miliarde de lei. Potrivit Băncii Naţionale, procesul se află pe rol la Curtea de Apel Chişinău.
În niciunul dintre dosarele menţionate mai sus nu a fost publicată hotărârea motivată a instanţei, iar dispozitivele hotărârilor au fost excesiv anonimizate, contrar prevederilor legale. Vladislav Gribincea, preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, afirmă că în baza acestor dispozitive este imposibilă recuperarea banilor din străinătate. Din hotărâri nu este clar dacă aceste companii dispun de banii care ar trebui recuperaţi şi care va fi modalitatea prin care ar putea fi restituiţi banii. „Aici ar trebui să intervină procurorii”, a punctat Gribincea.
Veaceslav Negruţa, expert Transparency International – Moldova: „Speranţa de recuperare a banilor este tot mai mică”
„Azi este dificil să operezi cu o cifră exactă cât trebuie să fie recuperat. Fraudele bancare care au avut loc în acele trei bănci (şi nu doar) fac parte din diferite scheme de fraudare: «spălătorie/laundromat», credite neperformante sau «furtul miliardului». Investigaţii reale şi veritabile pe unele dintre aceste fraude încă nici n-au început. Asta s-ar putea întâmpla doar dacă organele de investigaţie vor lucra serios cu informaţiile sistematizate în raportul Kroll şi în deplină de-sincronizare cu deciziile politice luate în acea perioadă descrisă în raportul Kroll. Cu atât mai dificil este să vorbim despre procentajul recuperării. Cu cât timpul se scurge mai departe fără investigaţii şi măsuri de blocare sau sechestru pe mijloacele obţinute fraudulos, fie aflate aici sau în alte jurisdicţii, cu atât speranţa recuperării este mai mică. Cel mai grav este că observăm tentative şi iniţiative de legalizare a mijloacelor obţinute ilegal prin promovarea de «legi» de către un grup anume în ultima perioadă: fie că e vorba de «legea legalizării capitalurilor», fie că e vorba de «legea cetăţeniei Republicii Moldova contra investiţiilor». Din aceste considerente, probabil, nu este deloc întâmplătoare tărăgănarea şi zădărnicirea sau chiar lipsa unor investigaţii veritabile pe fraudele bancare avute loc.”
Potrivit lui Veaceslav Ioniţă, doar din creditele oferite persoanelor de bună-credinţă vor putea fi recuperaţi toţi banii. Potrivit datelor de la BNM, în acest caz ar fi vorba de circa 740 de milioane de lei.
Acest articol este realizat în cadrul proiectului „A Case Based Approach to Fighting Grand Corruption” implementat de Transparency International – Moldova în colaborare cu IDIS Viitorul