La  16 iunie 2017, Transparency International – Moldova, Asociaţia pentru Democraţie Participativă „ADEPT”, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” şi Centrul pentru Resurse Juridice din Moldova au lansat studiul „Capturarea statului: cazul Republicii Moldova”. Studiul are ca scop de a analiza într-un mod comprehensiv cât de independente şi sigure sunt instituţiile statului de un control politic sau de influenţa unor grupuri înguste de interese şi de a demonstra prin exemple existenţa fenomenului capturării statului în Republica Moldova. Ideea studiului este efectuarea unui follow up concis al evaluării Sistemului Naţional de Integritate, în speţă a capitolelor ce ţin de cele trei ramuri ale puterii de stat şi luarea în vizor a deciziilor de stat luate în beneficiul unor grupuri de interese oligarhice.

În ultimul deceniu, Republica Moldova a trecut prin mai multe etape – de la corupţia endemică, la politizarea combaterii corupţiei, eliminarea rivalilor politici şi a concurenţilor economici, până la capturarea celor trei ramuri ale puterii de stat de către un grup îngust de interese obscure.

Începând cu 2009, Partidul Democrat din Moldova (PDM) dirijat iniţial din umbră, iar apoi şi oficial de controversatul oligarh Vladimir Plahotniuc, şi-a impus interesele în acordurile de cartel încheiate între membrii coaliţiei de guvernare. Iniţial acesta a preluat controlul asupra organelor anticorupţie, extinzându-l ulterior şi asupra organelor de drept. În pofida resurselor financiare, media şi administrative enorme, PDM a obţinut în ultimele alegerile parlamentare rezultate modeste. Cu toate acestea, partidul cu cel mai înalt anti-rating conform studiilor sociologice, a „convertit” prin diferite metode, inclusiv şantaj şi mituire, deputaţii din alte fracţiuni. Parlamentul a fost supus unui dictat fără precedent al „migraţiei” politice, ponderea transfugilor din diferite fracţiuni constituind în jur de 1/3 din deputaţi. În prezent, PDM a devenit beneficiarul absolut al fenomenului „migraţiei” deputaţilor şi controlează, de fapt, Legislativul.

Ca rezultat al „migraţiei” deputaţilor, noua structură a Legislativului nu reflectă voinţa poporului. Tot mai pregnante sunt întrebările referitoare la legitimitatea acestuia, în special, legitimitatea luării deciziilor, şi în context, – legitimitatea intenţiei de a schimba sistemul electoral în Republica Moldova.

Organele anticorupţie, datorită subordonării lor ierarhice şi lipsei unor garanţii şi libertăţi individuale similare judecătorilor, sunt mai predispuse unui control. Distribuţia politică a funcţiilor între partidele politice, lipsa unor nume noi în cadrul instituţiilor anticorupţie, selectivitatea intentării dosarelor împotriva adversarilor politici şi concurenţilor economici, vorbesc despre faptul că instituţiile se află sub influenţa acestui grup de interese/oligarh.

Grupul de interese care controlează Legislativul şi organele anticorupţie îşi extinde controlul şi asupra sistemului judiciar. Reforma în sistemul judiciar a implicat resurse financiare considerabile, în special, de la partenerii de dezvoltare. Aşteptările de la implementarea reformei au fost mari, însă aceasta a fost în mare măsură mimată de autorităţi, întrucât în sistem au rămas practic aceiaşi actori cu semne de întrebare privind integritatea.

Există multiple exemple de utilizare abuzivă a funcţiei de către judecători şi cazuri care demonstrează legătura judiciară şi părtinirea faţă de PDM. Nu se poate conchide că întregul sistem judiciar este capturat, deoarece judecătorii beneficiază de independenţa individuală, iar unele voci critice sunt încă văzute. Cu toate acestea, dovezile indică clar starea proastă de lucruri în sistemul judiciar. În acest sens sunt relevante cazurile de persecutare a judecătorilor, avocaţilor şi avertizorilor de integritate. De asemenea, sunt elocvente schemele de spălare de bani, fraudele bancare, încercările de a legaliza banii fraudaţi, care nu puteau fi aplicate în practică fără implicarea grupului de interese în sfera justiţiei.

Având sub control Legislativul şi dominând, în mare parte, Judiciarul, este foarte facilă concentrarea puterii în instituţiile Executivului. Începând cu 2016, PDM a preluat, de-facto puterea în Executiv. Organele de urmărire penală şi instanţele au fost folosite de acest partid drept instrumente de intimidare şi de loializare a rivalilor politici atât la nivel central, cât şi local. Această practică este vizibilă, în special, în raport cu consilierii locali şi primarii care sunt şantajaţi să adere la PDM. Administraţia centrală şi, în mare măsură, cele locale, sunt controlate de acest partid care foloseşte instituţiile statului în beneficiul propriu. Un exemplu elocvent este alocarea pe principii clientelare a resurselor financiare pentru proiectele de infrastructură, prioritate având autorităţile locale la conducerea cărora sunt reprezentanţii PDM.

Cele susmenţionate atestă că Republica Moldova este afectată grav de fenomenul capturării statului. O soluţie eficientă de redresare a situaţiei ar fi iniţierea investigaţiilor internaţionale independente pe faptul spălării banilor, fraudelor bancare, încercărilor de legalizare a banilor fraudaţi. În cazul în care nu se va purcede de urgenţă la efectuarea unor atare investigaţii, Republica Moldova riscă să se transforme într-o  zonă de instabilitate regională, cu risc de realizare a diverselor scheme criminale internaţionale, inclusiv de spălare de bani şi legalizare a capitalurilor frauduloase.

Această activitate a fost realizată în cadrul proiectului „Consolidarea statului democratic şi de drept: contribuţia societăţii civile” susţinut financiar de Ambasada Regatului Olandei la Bucureşti prin Programul Fondului de Responsabilitate. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorilor.